Colecţia de etnografie a Muzeului Dunării de Jos, conţine peste 700 piese, împărţite în următoarele categorii: 

1.Ţesături

Ştergare- sunt întâlnite piese de la cele mai simple până la cele mai complicate. Materialele din care au fost confecţionate sunt diferite: fire de in, chiar urzicã si mai târziu bumbac si borangic. Sunt produse în gospodãrie, în sec. XIX, apoi odatã cu dezvoltarea industriei textile se trece treptat la utilizarea bumbacului prelucrat de maşini.

          În colecţiile Muzeului Dunării de Jos, se află 261 ştergare.

          Registrul ornamental al acestor ştergare se realiza la început cu extrase de fibre vegetale, iar mai târziu se folosesc vopselele obţinute prin procedee chimice.

Din punct de vedere funcţional se pot distinge mai multe variante:

-         ştergare de uz casnic – realizate în două iţe, cu urzeală din bumbac. În general nu sunt ornamentate.

-         ştergare de botez – ţesute în două sau mai multe iţe. Motivele ornamentale cele mai des întâlnite sunt cele geometrice, urmate de cele vegetale, aviforme, zoomorfe şi mai puţin antropomorfe.

-         ştergare de nuntă – foarte atent lucrate, materialele folosite fiind de cea mai bună calitate. De obicei capetele acestor ştergare sunt ornamentate cu motive executate cu arnici.

-         ştergare de înmormântare – sunt ţesute în două iţe cu urzeală din bumbac, ornamentate la capete cu vârste de culoare fumurie.

Scoarţe – perioada de maximă dezvoltare a prelucrării scoarţelor se situează la sf. sec. XIX şi înc. sec. XX. Compoziţiile sunt în general deschise, deşi nu lipsesc nici exemplarele mai elaborate cu chenare, foarte apropiate de covoarele de mai târziu. Ornamentele adaptate ilustrează vocaţia ţărăncii călărăşene pentru geometrism, dar apar şi ornamentele figurative, vegetale, zoomorfe şi chiar antropomorfe.

De un efect plastic excepţional sunt ansamblurile cromatice create prin folosirea culorilor pastelate, fie din aceeaşi familie, fie diferite de aceeaşi intensitate coloristică.

În colecţiile Muzeului Dunării de Jos se află un număr de 18 scoarţe.

2. Meşteşugurile sunt reprezentate de 101 unelte şi 94 ustensile sau părţi componente.

Uneltele ţi părţile componente sunt reprezentate de piese de uz casnic şi meşteşugăresc.

          Aceste piese atestă păstrarea tradiţiei prelucrării metalelor. Cele mai importante piese din colecţie sunt: secerile, securile, foarfecele, cuiele, ciocanele, cleştii, topoarele, sapele, hârleţele, diferitele piese component.

          Este evident că în mediul rural piesele din metal erau confecţionate pentru a împlini diferite nevoi în viaţa de zi cu zi, fie în cadrul diferitelor ocupaţii agricole, pastorale sau meşteşugăreşti, fie în cadrul gospodăriei.

3. Obiecte de uz casnic – între acestea se deosebesc lăzile de zestre, veritabile piese de artă populară.

Diferenţiate ca formă, lăzile de zestre sunt împodobite cu crestături. Din punct de vedere morfologic, lăzile de zestre decorate cu crestături se pot împărţi în două categorii şi anume: lăzile cu capac plan şi cele cu capac bombat. Ambele categorii au decorul executat prin crestături, dar există şi foarte puţine cazuri când decorul este pictat.

4. Ceramica – foarte variată ca formă şi dimensiuni, ceramica din colecţia Muzeului Dunării de Jos este în general decorată cu pictură. Motivele ornamentale utilizate cel mai des sunt cele vegetale, dar sunt întâlnite şi motivele geometrice, zoomorfe sau antropomorfe.

Forme întâlnite cel mai des sunt străchinile, castroanele, vasele pentru depozitarea lichidelor, ulcelele.

Din punct de vedere al decorului este întâlnită ceramica cu angobă, ceramica sgrafitată, pictată etc. Cromatica ceramicii este relativ simplă folosindu-se un set redus de nuanţe.

În colecţiile Muzeului Dunării de Jos sunt întâlnite un număr de 53 piese ceramice.

Alte obiecte – obiecte de mobilier, podoabe, obiecte de cult, instrumente muzicale, piese de port popular etc.