Aşezare eneolitică de tip tell de la Cuneşti se află chiar în marginea sudică a satului , pe malul privalului Belicîne, înainte ca acesta să facă un cot de 90º spre sud-est. Punctul este cunoscut sub numele de Măgura.

           Măgura a atras atenţia localnicilor de foarte multă vreme datorită cioburilor de tot felul şi bulgărilor de lipitură arsă ce se vedeau la suprafaţa solului, pe ea sau în malurile bătute de apele de inundaţie ale Dunării. Primele cercetări au fost efectuate în 1917 de un tânăr locotenent în armata germană, viitorul mare antropolog german Leo Frobenius. Materialele arheologice descoperite au fost transportate în Germania, unde pot fi admirate în colecţiile Institutului de Preistorie din Berlin. În anii 30, cercetările au fost reluate de Dorin Popescu. În anii 80, Eugen Comşa a realizat profilul stratigrafic al tell-ului gumelnitean. În urma cercetărilor de suprafaţă s-a identificat o aşezare neolitică, materialul arheologic descoperit fiind atribuit culturilor Boian (faza Vidra) şi Gumelniţa (fazele A1 şi B).

În cursul unei perioade îndelungate, (mil V a.Ch.), pe acelaşi teren s-au succedat, la intervale inegale de timp, 11 comunităţi, toate aparţinând culturii Gumelniţa (fazele A1 şi B), reprezentate prin resturi de locuinţe, ca şi a unor vetre sau straturi subţiri de arsură. Cele 11 aşezări suprapuse demonstrează că locuirea gumelniţeană de la Măgura Cuneşti, a durat multă vreme, cu unele întreruperi. Locuirea post-gumelniţeană este marcată de o necropolă feudală târzie